joi, 20 februarie 2014

Cardul cu cip si sfarsitul Libertatii

un articol de Victor Dascălu
Adevărata libertate se fondează pe posibilităţile de alegere, indiferent dacă natura lor este una politică sau socială . Introducerea cardului cu cip reprezintă o lezare a adevăratei libertăţi deoarece nu oferă alternativă, astfel noi vom fi obligaţi să alegem între nişte variante care duc în acelaşi punct , anume punctul în care alţii vor decide pentru noi împotriva voinţei noastre, punctul în care nu va exista o cale de întoarcere .
Propaganda de implementare a cipului sună în felul următor :
” Acceptând cipul vei ajuta statul în lupta împotriva corupţiei şi astfel securitatea financiară va creşte ” ;
- Acest argument este unul fals deoarece existenţa corupţiei nu se datorează statului , ci a celor care-l conduc , existenţa corupţiei se datorează ” cozilor de topor ” din politică, se datorează tâlharilor care joacă acum rolul moraliştilor. Acceptarea cipului nu va opri tâlharii să ne jefuiască în continuare prin metode legale, ci doar le va oferi tâlharilor şi mai mult control financiar asupra noastră . Practic acceptând cipul vom fi în totalitate dependenţi de sistem , iar astfel libertatea noastră individuală va rămâne doar un deziderat, nu o realitate deoarece singura realitate va fi cea a pierderii libertăţii.
“Acceptând cipul nu vei mai fi nevoit să-ţi toci nervii stând la coadă  ” ;
- O vorbă înţeleaptă şi aplicabilă în acest caz este următoarea : “ Nimic nu este pe gratis ” . La ce foloseşte puţin timp în plus , dacă pentru acea scurtă perioadă de timp dai la schimb propria libertate , pur şi simplu nu rentează, indiferent din ce punct de vedere ai privi. Libertatea nu este de vânzare !
“Acceptarea cipului va favoriza creşterea securităţii datelor ” ;
- Într-un mod oficial se spune că telefoanele ne sunt ascultate sub pretextul protejării contra terorismului , însă neoficial, această acţiune nu este menită să protejeze împotriva terorismului , cieste menită să sporească controlul sistemului asupra noastră . Situaţia este similară în cazul implementării cipului, deoarece ni se spune că în urma implementării cipului securitatea datelor va creşte, însă de fapt situaţia va fi similară celei legate de ascultarea telefoanelor , anume că nu securitatea datelor va fi sporită , ci doar controlul sistemului asupra noastră .
Concluzia acestui articol este următoarea : Cardul cu cip reprezintă un prim pas, anume tranziţia către pasul final , cel al introducerii cipului menit să fie implantat sub pielea purtătorului . Cei care cred că implantarea unui cip sub piele reprezintă „ un pas către evoluţie ” să nu uite că şi animalele sunt însemnate pentru a fi mai uşor de controlat. În actualele timpuri moderne, însemnarea nu va mai fi făcută cu fierul roşu , ci ea va fi facută prin intermediul cipului , un mod pe cât de subtil , pe atât de criminal.

vineri, 14 februarie 2014

Anunț organizatoric: întâlnire anti-cip duminică ora 17


Unde: București, str. Doamnei nr. 17-19, clădirea RomanoExport, etajul 5, camera 280.
Când: duminică 16 februarie 2014 orele 17. Întâlnirea va dura doar o oră, deci nu întârziați.
Tema: exclusiv organizatorică. Sunt invitați să participe doar cei ce doresc să se implice activ în:
-          stabilirea unei strategii anti-cip pe termen mediu și lung;
-          alcătuirea unui calendar de acțiuni (juridice, lobby politic, mediatic, informarea populației, acțiuni de protest stradal, etc.)
-          participarea în calitate de voluntari și/sau atragerea de voluntari pentru aceste acțiuni
-          alte propuneri sau idei de acțiune anti-cip.
Este recomandat să vă anunțați participarea la adresa de emailrapcea@gmail.com sau la tel 0727673376.
Vă rugăm să aveți la întâlnire asupra dvoastră carnețel (hârtie de scris) și pix, pentru notițe.

joi, 13 februarie 2014

Instituţiile şi legile statului cu privire la cardurile biometrice de identitate şi de sănătate, partea I

Expunere de motive
Acesta este un prim articol documentat pe subiectul cardului biometric ca instrument de identificare în România, atât sub formă de card naţional pentru asigurări de sănătate, cât şi drept carte de identitate.
În ultimii 12 ani, introducerea acestor documente în România a fost speculată, planificată, însă insuficient dezbătută din punctul de vedere al transparenţei şi al democraţiei. Ca urmare, este un subiect extrem de sensibil în legătură cu care aproape fiecare persoană are o părere foarte vehementă.
Scopul cu care am redactat acest articol NU este să expun părerea mea personală cu privire la acest subiect, ci să prezint o serie de fapte şi date pe care le consider informatii de interes public. Poziţia mea în procesul de obţinere a acestor informaţii a fost de cetăţean român care îşi exercită drepturile civile. Sunt convins că unele din cele de mai jos sunt cunoscute, altele pot fi informaţii noi. Măsura în care ele sunt utile poate fi judecată de fiecare cititor în parte.
Am să încerc, drept urmare, să fiu obiectiv şi cât mai corect în prezentarea acestora.
În acelaşi timp, trebuie specificat că ceea ce am scris mai jos sunt rezultatele documentării personale. Am specificat sursele. Nu am pregătire juridică şi nu îmi asum răspunderea, nici responsabilitatea pentru deciziile pe care cititorii acestui articol le-ar putea lua, în baza acestuia. Nu garantez că ceea ce am scris aici este 100% sigur sau complet dar, pe baza cunoştinţelor mele, am încercat să creez o imagine cât mai completă.
Cadrul legal
În primul rând, în România nu mai există buletine de identitate. Actele de identitate cunoscute în secolul trecut drept „buletine de identitate” se numesc cărţi de identitate şi se prezintă sub formă de carduri de plastic. Legea ce reglementează cărţile de identitate ce se emit cetăţenilor români este ordonanţa de urgenţă a guvernului OUG nr. 97/14 iulie 2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români , republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 719 din 12 octombrie 2011 . Versiunea consolidată completă a acestei legi se poate găsi aici în format PDF. Versiunea simplă în format PHP poate fi citită aici.
Dar această lege nu mai este valabilă în forma aceasta, deoarece aceasta a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 82 din 4 decembrie 2012 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind evidenta persoanelor, actele de identitate ale cetatenilor romani, precum si actele de rezidenta ale cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European rezidenti in Romania, publicată înMONITORUL OFICIAL nr. 838 din 12 decembrie 2012 . Seria de petece legislative numită OUG nr 82/2012 poate fi consultată în format .aspx aici.
Peste acestea, se mai adaugă o serie de petece sub forma legii nr. 235 din 15 iulie 2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 442 din 19 iulie 2013. Aceasta se poate găsi în format .html aici.
În decembrie 2012, s-a propus o nouă modificare a acestora, prin adăugarea a ceea ce se numeşte „hotărârea pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind aplicarea dispoziţiilor legale din domeniul evidenţei persoanelor, actelor de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actelor de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, precum şi pentru aprobarea procedurilor de preluare a datelor biometrice pentru emiterea documentelor electronice şi a condiţiilor tehnice şi aspectelor procedurale şi legale privind accesul operatorilor de date cu caracter personal la conţinutul cip-ului cărţii electronice de identitate şi cărţii electronice de rezidenţă”. Am scris despre asta aici. Până acum, aceasta nu a fost trecută în stadiul de lege, deci este doar un proiect (deocamdată).
Pentru cineva care doreşte să ştie ce anume este valabil şi ce anume nu este valabil din ce s-a planificat prin aceste legi, este foarte dificil să găsească o versiune consolidată a tuturor acestora, probabil pentru că nu există. Aşadar, lectura se face de la cap la coadă, astfel:
Legea 235/2013 modifică
OUG 82/2012 care modifică
Toată această legislaţie trebuie să fie coroborată şi cu legea reformei în sănătate, adică Legea nr 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006. Versiunea actualizată până în 2012 a acestei legi poate fi citită aici în format PDF. Această reformă se completează cu hotărârea guvernamentală nr. 900/31 decembrie 2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea prevederilor referitoare la cardul national de asigurari sociale de sanatate din titlul IX Cardul european si cardul national de asigurari sociale de sanatate din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare. HG 900/2012 poate fi citită în format .php aici.
Statul este obligat să ofere informaţii cetăţenilor care le formulează corespunzător
În tot acest proces, mai multe instituţii şi companii ale statului sunt implicate. Toate aceste instituţii şi companii sunt obligate să răspundă solicitărilor de informaţii ale cetăţenilor pe baza a două legi fundamentale.
Prima este Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. L. 677/2001 poate fi consultată în format .html aici. Răspunsurile la cererile adresate de cetăţeni trebuie comunicate în termen de maxim 15 zile de la data primirii solicitării de către instituţia respectivă. Dacă instituţia refuză să răspundă cererii, atunci cetăţeanul are dreptul să adreseze o plângere la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, nu mai devreme de 15 zile faţă de momentul în care o plângere similară a fost adresată instituţiei ce refuză răspunsul. Instituţiile sunt obligate să răspundă la o cerere de acest tip, pe an.
A doua este Legea nr. 544/12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, actualizată până în 2006, al cărei text îl puteţi citi în format .pdf aici. În mod normal, răspunsul trebuie comunicat în termen de 10 zile. Dacă răspunsul solicitat este unul mai elaborat, atunci instituţia trebuie să comunice aceasta şi să livreze răspunsul în termen de 30 de zile de la primire. În cazul în care instituţia refuză să răspundă, cetăţeanul poate adresa o plangere oficiala catre sectia de contencios administrativ a Tribunalului in ale carei competente ca instanta de fond intra aceasta. În cazul de faţă, este vorba despre Tribunalul Municipiului Bucureşti.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare „Orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atât privat, cât si public.”.
Plângerea se formulează cf. L. 544/ 2001 în termen de 30 de zile de la expirarea termenului la care instituţia trebuia să răspundă.
În ceea ce priveste modalitatea de transmitere a unei cereri de chemare în judecata, trebuie ţinut cont şi de dispozitiile art. 199 din Noul Cod de procedura civila, conform carora: „Cererea de chemare în judecata, depusa personal sau prin reprezentant, sosita prin posta, curier, fax sau scanata si transmisa prin posta electronica ori prin înscris în forma electronica, se înregistreaza si primeste data certa prin aplicarea stampilei de intrare. Dupa înregistrare, cererea si înscrisurile care o însotesc, la care sunt atasate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise catre instanta, se predau presedintelui instantei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndata masuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecata, potrivit legii.”.
Aşadar, trimiterea în judecată a instituţiei pentru încălcarea legii prin refuzul tacit se poate face şi prin e-mail.
Instituţiile implicate
Instituţiile şi companiile statului care sunt implicate în procesul cărţilor de identitate şi a cardului naţional de asigurat sunt:
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), cu sediul în Bucureşti, Calea Calarasilor 248, Bl. S19, Sector 3, 030634. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate are în mod oficial adresa media [at] casan.ro, care nu funcţionează. În schimb, există o listă de telefoane care poate fi consultată aici. Din când în când, există posibilităţi să găsiţi pe cineva care să răspundă la vreounul din aceste telefoane. Vă recvomand să nu folosiţi numărul tel verde. Nici acela nu funcţionează. Site-ul instituţiei: http://www.cnas.ro/
Ministerul Sănătăţii, cu sediul în Str. Cristian Popişteanu 1-3, sect. 1, cod 010024, Bucureşti. Adresa oficială de pe site-ul ministerului la care se pot trimite atât solicitări cu privire la datele cu caracter personal, cât şi solicitări de informaţii publice este dirrp [at] ms.ro dar nimeni nu răspunde la această adresă. Prin urmare, am înaintat o plângere către ministru [at] ms[punct] roEugen Gheorghe Nicolăescu. eugengnicolaescu [at] gmail[punct] com. Numărul de telefon mobil este 0722303605. Site-ul instituţiei:www.ms.ro
Casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti
CASMB are sediul principal în Str. Sergent Matei Dumitru nr 1-3, sector 2, Bucureşti, cod poştal: 020321. Solicitările privind datele cu caracter personal pot fi înaintate d-nei Cristina Călinoiu la adresa publică cristina [punct] calinoiu[at] casmb.ro. Am constatat că este singura persoană din toată instituţia care chiar răspunde. Site-ul instituţiei:https://www.casmb.ro/ .
Sediul operaţional CASMB se găseşte în Str. Gheorghe Titeica nr. 142. La parter, este o registratură/birou de informaţii, la care se fac zilnic două cozi pentru informaţii. Persoanele care lucrează în acest birou nu dau informaţii de calitate. Puteţi să faceţi şi plângeri scrise, nu le ia nimeni în serios.
Compania Naţională „Imprimeria Naţională S.A.”, B-dul. Iuliu Maniu nr. 244D, sect. 6, Bucuresti 061099, Romania. Solicitările privind datele cu caracter personal şi informaţiile publice pot fi solicitate la adresa corina.ozon [at] cnin.ro. Site-ul oficial estewww.cnin.ro
Centrul Unic de personalizare a paşapoartelor din cadrul Direcţiei Generale pentru Paşapoarte (DGP) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Solicitările privind datele cu caracter personal se trimit la dgp.integrare [at] mai.gov.ro, iar solicitările de informaţii publice la dgp[punct] relatiipublice [at] mai[punct] gov.ro. Site-ul DGP estewww.pasapoarte.mai.gov.ro/
Oficiile consulare române din străinătate care aparţin de Direcţia Generală Afaceri Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe  (MAE). Solicitările privind datele cu caracter personal pot fi înaintate MAE pe adresa relatii_cu_publicul [at] mae[punct] ro. Site general: www.mae.ro
Solicitările privind informaţii publice pot fi adresate fiecărui serviciu consular în parte, prin e-mail. Informaţiile de contact se găsesc pe paginile fiecărui serviciu consular în parte.
Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a României (DEPABD), str. Obcina Mare nr. 2, sector 6, Bucureşti. Adresa de e-mail la care se trimit solicitări cu privire la datele cu caracter personal este schengen.depabd [at] mai[punct] gov.ro. Site: depabd.mai.gov.ro/
Direcţia Generală de Evidenţă a Persoanelor, care operează Registrului Naţional de Evidenţă a Persoanelor (RNEP) şi a Registrului Permanent de Evidenţă a Populaţiei (RPEP).
Pentru Municipiul Bucureşti (DGEPMB), adresa este Str. Dimitrie Cantemir nr.1, secor 4, cod postal 040231, Bucuresti. Solicitările privind datele cu caracter personal pot fi înaintate pe adresa relatiipublice [at] dgepmb[punct] ro. Site oficial:http://www.dgepmb.ro/
Poliţia Română
Dacă nu vi se răspunde petiţiilor scrise
Nu intru în detalii cu privire la cum se formulează o cerere conform legilor de mai sus, pentru că mi se pare prea banal. În general, modelele de pe internet sunt orientative şi utile, dar în conţinutul legilor 677 şi 544 pe 2001 găsiţi toate informaţiile necesare.
Cum puteţi formula o plângere adresată conducătorului instituţiei, în cazul în care nu vi s-a răspuns deloc petiţiei în termenul corespunzător (15 zile pt datele cu caracter personal, legea 677/2001, şi 30 de zile pt. Informaţiile publice, legea 544/2001).
1. Legea 677/2001
Buna ziua.
Ma numesc ________________ şi sunt cetatean roman. Va scriu in baza legii nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
In data de ___________ am expediat prin e-mail formularea de mai jos, către adresa ____________ indicată la secţiunea „contact” pe site-ul instituţiei ____________
În această cerere, am formulat în baza  legii nr. 677/ 2001 o serie de solicitari cu privire la gestiunea datelor mele cu caracter personal de catre ___________________
Au trecut 15 zile specificate la art 13, alin. 2 din momentul in care s-a inregistrat aceasta cerere. Nu am primit niciun raspuns, desi am specificat clar adresa de e-mail si numarul de telefon. Am asteptat cu rabdare.
Imi manifest, prin acest e-mail, reclamatia cu privire la refuzul tacit al ______________ de a-mi raspunde cererii, ma declar persoana lezata, vatamata in drepturile sale conform legii si doresc  sa stiu cine este vinovat de aceasta intarziere si ce sanctiuni disciplinare s-au luat/se vor luat impotriva celui vinovat.
Intentionez sa notific Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal cu privire la incalcarea legii de catre __________________ cu privire la cererea mea si sa aflu in ce masura si-a indeplinit __________________ obligatiile legale de notificare si daca nu cumva anumite persoane din cadrul_____________ se fac vinovate de contraventii si infractiuni cf. cap. 8, art. 31-34.
Intentionez sa fac plangere cat de curand la tribunalul Bucuresti si sa oblig _________________ la daune morale si/sau patrimoniale.
Intentionez sa merg mai departe cu aceasta solicitare si sa iau orice fel de masuri impotriva _________________ intrucat consider ca aceasta institutie a abuzat de drepturile mele ca cetatean, prin incalcarea flagranta a legii.
Solicit solutionarea imediata si completa a cererii mele trimise prin posta electronică.

Astept un raspuns rapid, clar, complet si direct la acest e-mail, prin e-mail la adresa: __________________________
2. Legea nr. 544/2001
Buna ziua.
Ma numesc Stefan Alexandrescu şi sunt cetatean roman. Va scriu in baza legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public
In data de _________________ am expediat prin e-mail formularea de mai jos, către adresa ____________ indicată la secţiunea „contact” pe site-ul instituţiei ___________________
În această cerere, am formulat în baza  legii nr. 544/2001 o serie de solicitari cu privire la informaţii de interes public deţinute de catre ________________
Au trecut cele 30 de zile specificate la art 7 din momentul in care s-a primit aceasta cerere. Nu am primit niciun raspuns, desi am specificat clar adresa de e-mail si numarul de telefon. Am asteptat cu rabdare.
Imi manifest, prin acest e-mail, reclamatia cu privire la refuzul tacit al _______________ de a-mi raspunde cererii, ma declar persoana lezata, vatamata in drepturile sale conform legii si doresc  sa stiu cine este vinovat de aceasta intarziere si ce sanctiuni disciplinare s-au luat/se vor luat impotriva celui vinovat.
Cf. art. 21, depun prin acest e-mail reclamaţie la conducătorul ___________________, adică dvs., domnule/doamnă _____________________ şi vă solicit să îmi răspundeţi în termen de 15 zile.
Intentionez sa fac plangere cat de curand la Tribunalul Bucuresti si sa oblig _____________ la daune morale si/sau patrimoniale.
Intentionez sa merg mai departe cu aceasta solicitare si sa iau orice fel de masuri impotriva __________________________intrucat consider ca aceasta institutie a abuzat de drepturile mele ca cetatean, prin incalcarea flagranta a legii.
Solicit solutionarea imediata si completa a cererii mele trimise prin posta electronică.

Astept un raspuns rapid, clar, complet si direct la acest e-mail, prin e-mail la adresa: _________________________
VA URMA
Articol scris de Ştefan Alexandrescu

miercuri, 12 februarie 2014

Părintele Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Petru Vodă: Despre actele electronice

image
Nu vă închipuiţi cu chipul lumii acesteia! zice Domnul. Care este chipul lumii, decât cugetul trupesc, pofta ochilor, trufia vieţii? Cugetul trupesc este activitate a minţii ale cărei înţelegeri sunt lipite şi sunt unite cu lumea materiei. Acest cuget trupesc este întrucâtva măsurabil, şi fiindcă este atât de observabil. Prin identitatea numerică (cu microcip sau fără), creştinul e înşelat să se identifice cu cugetul trupesc, lepădat la Botez, şi să se lepede de cugetul duhovnicesc, primit la Botez şi simbolizat de numele creştin.
Precum ştim, prin Taina Botezului omul se leapădă de satana, adică de orice duh care tăgăduieşte venirea lui Hristos în trup, prin Botez omul se leapădă de toate lucrurile satanei, adică de orice înfăţişare a răului, toate fiind azi legiferate şi devenite normă, prin Botez omul se leapădă de toţi slujitorii satanei, adică de duhurile răutăţii care lucrează şi nevăzut, dar şi văzut, prin oameni care din voia lor se fac slugi ale lui, precum declară despre ei înşişi cei ce deţin puterea lumească azi. E de la sine înţeles că dacă omul se re-identifică cu acestea trei, lepădate la Botez, atunci se leapădă de Botez şi se re-dăruieşte satanei. Nu e nevoie să mai spună cu cuvintele că se leapădă de Hristos, din moment ce semnătura sa, oferită satanei, dovedeşte acea afirmaţie, o dovedeşte cu fapta, care vorbeşte mai mult decât vorba. Păi, un asemenea gest, care este expresia voinţei libere a omului, nu poate fi considerat fără importanţă, fără a se considera la fel de fără importanţă şi Botezul. Dumnezeu respectă voia liberă a omului: dacă omul voieşte şi se leapădă de satana, Dumnezeu îl primeşte, îl sfinţeşte şi-l face al Său. Dacă omul voieşte şi se leapădă de numele creştin şi semnează că toată identitatea şi activitatea sa o dăruieşte satanei, lucrurilor satanei şi slujitorilor satanei, atunci omul se leapădă de Botez, iar Dumnezeu respectă acest gest, şi Se retrage, retrage harul Botezului din omul acela. Fără harul Botezului, omul acela fără nici o îndoială că nu mai poate fi spovedit, împărtăşit, preoţit, călugărit, înmormântat, sau pomenit la Liturghie, fiindcă a devenit întocmai ca un nebotezat, faţă de care se aplică acele canoane, abundent explicitate de Sfinţi şi de Sinoade mai ales în secolele I-IV, despre cel ce s-a lepădat de Botez. Fireşte, un asemenea om nu mai poate fi numit slujitor al lui Dumnezeu (arhiereu, preot sau călugăr), fiindcă nu poţi sluji la doi domni, şi lui Dumnezeu şi mamonei. Nu poţi să te lepezi de Botez şi să te mai numeşti preot, sau să ai preoţie lucrătoare. Ce epicleză faci, dacă nu eşti conştient de lepădarea de Duhul Sfânt pe care o faci identificându-te satanei? În prigoana comunistă cei care s-au lepădat de Dumnezeu au fost răsplătiţi cu funcţii şi bani, dar au devenit fiare, iar cei care au mărturisit pe Dumnezeu au fost hăituiţi, defăimaţi, înfometaţi, închişi, torturaţi, ucişi, dar au devenit sfinţi. La fel, dar mai greu, va fi şi acum. Oare a minţit vreodată Dumnezeu? Dacă El Însuşi a făgăduit că va ocroti pe cei ce nu se vor lepăda, oare nu va împlini făgăduinţa Sa?
Porunca Noului Testament este ca creştinul să dea, cu supunere şi bună rânduială, ascultare puterii stăpânirii lumeşti prin respectarea legilor, dacă ele nu sunt potrivnice lui Dumnezeu, plata birului, dacă nu este asuprit. Celui căruia eşti dator cu cinstea, dă-i cinstire, zice apostolul, şi cu adevărat li se cuvine cinstire celor care ne-au condus bine, sufletele şi trupurile. Celui cu vama, dă-i vama, zice iarăşi apostolul – dar dacă nu eşti la vamă, de ce să plăteşti vamă? Dacă nu vreisă treci vama în spaţiul Schengen, de ce să plăteşti vamă Schengen? Plus că, după cuvîntul Domnului, vama sufletului e mai importantă, de aceea să ne temem, şi pentru aceea să agonisim s-o trecem cu bine.
Da, sufletul şi trupul creştinului aparţin lui Dumnezeu şi nu pot fi date nici măcar omului însuşi, darămite altora, sau slujitorilor satanei. Sufletul şi trupul nu sunt de dat nimănui, ele sunt Biserica lui Dumnezeu, sfinţită, şi afierosită Lui, cumpărată cu preţul Sângelui Fiului lui Dumnezeu. Dacă cineva, fie arhiereu, fie cleric, fie credincios mirean, cutează a spune că creştinul trebuie să-şi dea sufletul şi trupul bir cezarului, sau că trebuie supunere faţă de cezar chiar dacă asta înseamnă pierderea vieţii veşnice, pierderea harului, un asemenea om care predică nemântuirea şi sclavia, e vrednic de anathema, el şi învăţătura sa mincinoasă, satanică, potrivnică Scripturii şi Sfinţilor Părinţi. Asemenea oameni sunt precum iudeii de odinioară care ziceau: Nu avem alt împărat decât pe Cezarul.
Cum să dăm lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu, dacă nu suntem conştienţi de ce înseamnă chipul şi asemănarea Lui în noi? Darurile Duhului Sfînt primite la Botez curăţă chipul dumnezeiesc din om şi-l pregătesc pentru unirea cu el după asemănare, care vine prin faptă împlinită prin strădania şi voia omului, cu ajutorul Domnului.
Asemănarea vine prin fapta lăuntrică, fapta dinafară, care se face prin împreună-lucrarea dintre voia liberă şi har. Fără strădania aceasta chipul dumnezeiesc sădit natural în om se întunecă. Noua orînduire ideologică a lumii interzice asemănarea omului cu Dumnezeu.
La fel cum orice formă de păcat, de la cel mai fin gând, la cea mai grosolană faptă, sunt numite cu numele generic de păcat, tot astfel orice formă de act de identificare cu antihrist este numitlepădare de credinţă. Lepădarea mai mică e păcatul, lepădarea mai mare e patima, lepădarea propriu-zisă este tăgăduirea identităţii creştine (vezi lepădarea lui Petru, care n-a zis că se leapădă de Hristos, ci: nu sunt eu ucenicul Lui), şi lepădarea totală este apostazia apocaliptică, prin implant.
Nu contează cum suntem numiţi de satana, ci cum suntem numiţi de Dumnezeu, de aceea dacă prin identitatea numerică suntem ocărâţi de satana nu contează atât cât faptul că noi înşine acceptând-o din voia noastră, ocărâm numele lui Dumnezeu pe care-l purtăm. Azi identificarea nu o face Cezarul, iar omul să fie pasiv, şi deci nevinovat, aşa cum au făcut odinioară Nero şi ceilalţi tirani prigonitori ai creştinismului. Acum Cezarul cere ca omul însuşi, din voia sa, cu conştiinţa sa, să se numească pe sine slugă a lui antihrist, şi obiect într-o maşinărie drăcească. Cezarul cere tocmai acest gest liber, pentru ca nu el să poarte vinovăţia tiraniei, ci omul însuşi să fie responsabil pentru propria sa lepădare. De aceea, la nivel teologic, nu contează în prim-plan obiectul sau modul prin care se face lepădarea, atâta vreme cât ea asociază voinţa liberă a creştinului cu simbolul numărului numelui fiarei, contează conştiinţa cu care s-a făcut acea consimţire, gradul de consimţire. Păcatul se raportează la două puteri sufleteşti: puterea libertăţii voinţei şi puterea înţelegătoare sau cuvântătoare, sau de cunoaştere, prin urmare păcatul fără voie şi fără ştiinţă e tot păcat, chiar dacă e canonisit mai uşor, şi lesne de iertat la Dumnezeu. Diferenţa dintre actele respective este doar gradul de consimţire a omului cu satana.
De pildă, un grad mai mic este a intra pe internet, a scrie: www. care într-o anume numerologie înseamnă 666, şi a face acest compromis pentru a cunoaşte un lucru sau altul, sau pentru înlesnirea comunicării. Gestul pare insignifiant, dar el e făcut de toţi oamenii care intră pe internet. Nu este oare un gest potrivnic sfintei cruci, pe care credinciosul o face înaintea oricărui lucru bun, sau înainte de intrarea în sfânta biserică? A intra pe internet cere acest mic obol satanei, a scrie numărul numelui fiarei, spre a intra în capiştea virtuală a ei. Acest compromis pus ca obligaţie socială este o sfidare a sfinţeniei sufletului creştin, şi totuşi, având credinţa că harul lui Dumnezeu îl va feri de înţepătura scorpiei şi de veninul aspidei, creştinul nu consideră că săvârşeşte o impietate tipărind numărul de intrare pe internet, şi nici nu i se socoteşte lepădare, de ce? – pentru că nu se identifică pe sine cu acel număr. La fel, când a primit buletin cu CNP. E asociat cu un număr de către stat, lucru prin care statul afirmă o mentalitate materialistă, lipsită de respect faţă de fiinţa umană, şi potrivnică tainei creştinătăţii. Asocierea aceasta pe care creştinul a fost forţat s-o primească în plin moment comunist, iată că, din lipsă de păstori şi de mărturisitori, creştinul a acceptat să fie asociat cu un număr, ca şi când ar fi deţinut. A trecut cu vederea, a răbdat, mai bine zis. Iar după Revoluţia din 89 s-a demonstrat limpede că românii chiar sunt deţinuţi într-un Lagăr mai mare, unde pot alege între soiuri de produse de cumpărat, dar în realitate sunt lipsiţi de orice libertate de decizie. Acuma Lagărul nu mai vrea să recunoască nici numele creştin, nici numele părinţilor. De ce? pentru că, din perspectiva mentalităţii Cezarului de azi, persoana a devenit, prin CNP, individ, din individ devine element (prin actele electronice), din element devine variabilă (prin microcip), iar din variabilă devine particulă (prin virtualizare totală), iar particula este insignifiantă în sine, ea n-are valoare decât într-un agregat, o formaţiune dată ei de o instanţă de dincolo de această lume, numită Putere Dumnezeiască. Nu sună cunoscut? N-a fost şi pe vremea lui Nabucodonosor la fel? N-am citit cu toţii în Vechiul Testament? Iată, azi Cezarul vrea să se numească pe sine dumnezeu, iar tot omul să i se închine. Duhul Sfânt ne arată nouă, creştinilor, acestea, toţi le vedem limpede, de la copilaş la moşneag. Că nu de la şcoală înveţi să te mântuieşti, ci din rugăciune, din Sfânta Biblie, şi dacă trăieşti viaţa Bisericii. Nu ne trebuie să despicăm firul, avem credinţă în duhovnicii neamului creştin, şi ŞTIM că actele astea nu-s de la Dumnezeu, nu-s bune, nu te mântuieşti dacă le primeşti.
Duhul Sfânt, iată, lipseşte din cei ce apără identitatea antihristică. Că aceia atât de tare se tem să creadă cugetul Bisericii care grăieşte: NU!, şi atât de mult dispreţ au faţă de cuvioşi, de mucenici, de bătrâni, încât fac orice să demonstreze că au ei mai mult rafinament teologic şi mai mult discernământ duhovnicesc decât toţi aceia. Se cred mai deştepţi, mai cumpătaţi şi mai sfinţi decât Biserica. Şi Arie făcea aşa, şi toţi ca el, şi nu cred că-i e bine acolo unde e acum.
Ce să zică duhovnicul, la spovedanie, celui necredincios în cuvântul Sfinţilor, care primeşte identitatea potrivnică lui Hristos ca şi cum ar fi o datorie civică, sau ca şi cum nu ar fi el acela care se identifică cu ea? „Te iert şi te dezleg pe tine, robul satanei nr. 746?” Cum să îl împărtăşească? „Se împărtăşeşte robul satanei, nr. 3465?” Cum să se îngroape? „Aici odihneşte robul satanei, nr. 087?” Nu vă amăgiţi! Nu este mântuire pentru cel ce leapădă Botezul.
Iată pun înaintea ta viaţa şi moartea, zice Domnul Dumnezeu. Alege viaţa. Viaţa veşnică. Alege, şi tu creştine, şi tu, necreştine, pe Unicul Stăpân şi Împărat, Hristos.

Deputații PP-DD Daniel Fenechiu și Luminița Adam au depus astăzi proiectul de lege al Mișcării Anti-Cip

Mișcarea anti-cip renaște cu ajutorul avocatului și deputatului PP-DD-ist Daniel Fenechiu, care a fost și rămâne un om inimos, deschis solicitărilor celor ce l-au trimis în Parlamentul României. CU alte cuvinte, un om care nu a uitat de unde a plecat și pentru ce a fost trimis acolo.
În premieră, dl. Fenechiu împreună cu dna deputat Luminița Adam au înregistrat astăzi la secretariatul Comisiei Permanente a Camerei Deputaților proiectul de lege primit de la colectivul de avocați anti-cip din care fac și eu parte, pentru modificarea legii privind pașapoartele biometrice.
Îi îndemn pe toți cei care susțin că luptă împotriva introducerii cipurilor în documentele românilor – să popularizeze, mediatizeze și să sprijine acest proiect pentru ca el să fie votat în Parlament și să ne redea darul cel mai de preț pe care ni l-a lăsat Dumnezeu: LIBERTATEA DE A ALEGE !
Dacă acest proiect se va bucura de susținere din partea noastră, va fi depus și proiectul similar pentru modificare legii privind cărțile de identitate. Dumnezeu să îi ocrotească pe români și România !
avocat Mihai Rapcea
Legea libera circulatie-page-001
Legea libera circulatie-page-002

Legea libera circulatie-page-003Legea libera circulatie-page-004
Legea libera circulatie-page-005