joi, 26 august 2010
vineri, 20 august 2010
joi, 19 august 2010
Veniti la Ministerul de Interne !!! Aratati ca va pasa si nu doriti sclavia electronica
CARTEA ELECTRONICĂ DE IDENTITATE ÎN DEZBATERE PUBLICĂ
19.08.10
APADOR-CH adresează jurnaliştilor şi tuturor celor interesaţi invitaţia de a se implica în dezbaterea publică a proiectului de ordonanţă ce vizează modificarea cadrului legislativ privind evidenţa persoanelor, actele de identitate şi libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor, proiect elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi publicat pe pagina de internet a instituţiei.
Printre cele mai importante modificări preconizate se regăsesc cele privind datele ce urmează a fi stocate, inclusiv amprentele, şi cele privind modalitatea de acces la datele cu caracter personal din Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor. În forma propusă aceste modificări pot aduce grave atingeri drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, în special dreptului la viaţă privată.
APADOR-CH atrage atenţia că tehnologia folosită de cardul electronic de identitate este una de tip RFID (identificare prin radio-frecvenţă) în genul celei care permite citirea preţului unui produs după codul de bare ataşat. Cipul din cardul electronic de indentitate al fiecărei persoane are rolul codului de bare ataşat fiecărui produs. Aplicaţia uzuală a tehnologiei este identificarea animalelor şi a obiectelor.
Extinderea acestei tehnologii la oameni a generat în permanenţă controverse la nivel mondial pe motiv că nu oferă garanţii pentru respectarea dreptului la viaţă privată, întrucât permite aflarea datelor persoanale ale deţinătorului de card electronic de identitate de către oricine are un aparat în genul cititorului de coduri de bare. De asemenea, tehnologia RFID permite monitorizarea în orice loc şi în orice moment a oricărei persoane şi prezintă riscul clonării cipului din cardul electronic de identitate.
Proiectul de ordonanţă luat în discuţie nu permite celor care consideră că tehnologia „codului de bare” nu le oferă suficiente garanţii de respectare a vieţii private să opteze pentru varianta de până acum, „clasica”, simplă, a cărţii de identitate.
Acelaşi regim este prevăzut în ordonanţă şi pentru cărţile de rezidenţă (pentru cetăţenii străini), care vor fi numai în format electronic.
Obligativitatea cărţii electronice de identitate/rezidenţă şi neprevederea expresă în proiectul ordonanţei a unui drept de opţiune al persoanei între cardul „simplu” de identitate şi cel electronic constituie o restrângere nejustificată adusă dreptului la viaţă privată garantat prin art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, includerea datelor privind amprentele persoanei în cardul electronic de identitate/rezidenţă, în condiţiile în care există posibilitatea accesării necontrolate şi a clonării acestor carduri, constituie măsuri excesive, dispuse de autorităţile naţionale fără a exista expres o asemenea obligaţie în legislaţia europeană invocată în nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă. De aceea, este necesar ca amprentele să fie eliminate din datele biometrice preluate pentru eliberarea cardului electronic de identitate.
Un pericol pentru viaţa privată îl reprezintă şi numărul excesiv de mare al autorităţilor prevăzute în proiect ca având drept de acces şi prelucrare a datelor biometrice ale persoanelor. În consecinţă, numărul acestor autorităţi trebuie restrâns la minimul strict necesar şi trebuie înlăturată dispoziţia care prevede, generic, posibilitatea ca orice persoană juridică să acceseze aceste date.
Având în vedere cele de mai sus, APADOR-CH a solicitat Ministerului Administraţiei şi Internelor organizarea unei dezbateri publice a proiectului ordonanţei. Ca urmare ministerul a dat publicităţii un anunţ privind organizarea unei întâlniri care are ca scop dezbaterea publică a proiectului. Întâlnirea va avea loc vineri, 20 august 2010, ora 12, la sediul instituţiei (Piaţa Revoluţiei, nr.1A, Sector 1), Sala de Marmură, etaj II, intrarea A1.
18 august 2010
APADOR-CH
Pentru detalii suplimentare:
Maria-Nicoleta Andreescu tel: 0733.078.721
miercuri, 11 august 2010
Shimon Peres vizitează Aiudul ?
În această după-amiază preşedintele Israelului Shimon Peres, a sosit la Bucuresti, pentru o scurtă vizită oficială. În urmă cu câteva zile, reprezentanţii Asociaţiei Victimelor Mineriadelor din România, împreună cu alte ONG-uri, au organizat un pichet în faţa sediului Ambasadei Israelului din Bucureşti, înmânând totodată reprezentantului ambasadei o scrisoare adresată d-lui Shimon Peres.
Scopul vizitei presedintelui israelian fiind unul diplomatic, de apropiere între cele două popoare, român şi israelian, solicitarea ONG-urilor dorea clarificarea câtorva aspecte spinoase ale relaţiei istorice româno-israeliene. Dintre acestea aminteam declaraţiile îngrijorătoare ale d-lui Peres referitoare la „cumpărarea” de către Israel a României şi a altor ţări est-europene, solicitările obraznice şi rău-voitoare ale comunităţii evreieşti americane privind recenta emisie numismatică a BNR privind Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române, şi nu în ultimul rând, recunoaşterea oficială a responsabilităţii evreieşti în crearea, aducerea şi consolidarea comunismului în România, recunoaştere ce trebuie urmată în mod firesc de condamnarea comunismului ca doctrină politică ce a dus la pierderea vieţii şi bunăstării a milioane de români.
Vizita preconizată are şi o componentă de politică externă importantă, preşedintele israelian apreciind pozitiv – în recentele declaraţii dinaintea vizitei – implicarea României în procesul de pace din zona Orientului Mijlociu şi lupta dusă împotriva terorismului.
Aceste declaraţii nasc întrebări fireşti, deoarece Israelul este – istoric vorbind – un stat terorist, ce duce o politică teroristă, xenofobă şi rasistă faţă de arabi, şi în special faţă de poporul palestinian.
Pe de altă parte, declaraţiile din 2008 ale preşedintelui Peres NEAGĂ problema palestiniană (prin declaraţia că „Israelul nu are probleme”), potrivit principiului că ceea ce nu se află în dezbatere, nu există, iar mai recent, prin declaraţia că palestinienii au două state, Cisiordania şi Gaza, unul dintre ele fiind terorist, se aruncă vinovăţia conflictului palestiniano-israelian exclusiv în cârca palestinienilor, „uitându-se” masacrele evreieşti împotriva poporului palestinian, teroarea, ghetoizarea şi blocada impuse Fâşiei Gaza.
În acelaşi stil caracteristic conaţionalilor săi, ambasadorul isralelului la Bucureşti, dl. David Oren, prin declaraţia sa referitoare la scrisoarea în cauză, printr-o clasică manevră evazivă de autovictimizare şi intoxicare a opiniei publice, a ignorat mesajul scrisorii societăţii civile româneşti.
Cu ocazia vizitei în România, şefului statului israelian „va lua parte la o ceremonie de comemorare a celor şase militari israelieni care şi-au pierdut viaţa la 26 iulie în Bucegi, urma prăbuşirii elicopterului CH-53 (Yasour)”.
După cum ştim, comemorările unor evenimente tragice au loc în apropierea locului unde s-a produs tragedia respectivă.
Nu ar fi exclus ca oficialii români să organizeze comemorarea tragediei militarilor israelieni în zona Aiudului, pentru a se comemora totodată şi pierderile părţii româneşti, ocazionate de tragedia terorii celor 50 de ani de comunism bolşevic, de implementarea căruia sunt în principal responsabili conaţionalii preşedintelui Peres, unii dintre ei încă în viaţă şi cetăţeni ai actualului stat Israel.
O eventuală comemorare DOAR a pierderilor de vieţi evreieşti de către preşedintele Peres, ar pune sub semnul întrebării bunele intenţii şi respectul părţii evreieşti faţă de suferinţa românească. Dacă memorialul anti-comunist nu va fi vizitat de către preşedintele Statului Israel, acest lucru va face încă o dată dovada aroganţei şi orgoliului iudaic, căci potrivit perceptelor rabinice din Tora, viaţa unui evreu este cu mult mai valoroasă decât viaţa unui „Goi” (neevreu), şi cu atât mai mult, a unui creştin.
Să nu uităm că Israelul este ţara în care încă se mai ard în public exemplare ale Noului Testament, aşa cum se proceda în Germania nazistă cu scrierile ce nu erau în concordanţă cu doctrina hitleristă.
Din această perspectivă, Israelul şi preşedintele său rămân în continuare expresia unui nazism de factură sionistă, ale cărui crime împotriva umanităţii trebuie condamnate cu putere, pentru ca acestea să înceteze şi să nu se mai repete.
Dezastrul umanitar din Fâşia Gaza, atacarea brutală şi nejustificată a Flotei Libertăţii sunt doar câteva din recentele momente ruşinoase ale poporului evreu.
Dacă Israelul doreşte pacea, atunci acesta trebuie să dovedească prin acţiunile sale acest lucru. Altfel, evreimea va avea soarta prevăzută profetic acum două mii de ani: Cel ce ridică sabia, de sabie va pieri !
În final, prezentăm secvenţa în care preşedintele Israelului declară că, „cumpără” România. O fi venit cu bani la el ? Remarcaţi de asemenea declaraţia din final, că evreii „ajung peste tot”. Oare o ajunge şi la memorialul anti-comunist de la Aiud ?
Scopul vizitei presedintelui israelian fiind unul diplomatic, de apropiere între cele două popoare, român şi israelian, solicitarea ONG-urilor dorea clarificarea câtorva aspecte spinoase ale relaţiei istorice româno-israeliene. Dintre acestea aminteam declaraţiile îngrijorătoare ale d-lui Peres referitoare la „cumpărarea” de către Israel a României şi a altor ţări est-europene, solicitările obraznice şi rău-voitoare ale comunităţii evreieşti americane privind recenta emisie numismatică a BNR privind Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române, şi nu în ultimul rând, recunoaşterea oficială a responsabilităţii evreieşti în crearea, aducerea şi consolidarea comunismului în România, recunoaştere ce trebuie urmată în mod firesc de condamnarea comunismului ca doctrină politică ce a dus la pierderea vieţii şi bunăstării a milioane de români.
Vizita preconizată are şi o componentă de politică externă importantă, preşedintele israelian apreciind pozitiv – în recentele declaraţii dinaintea vizitei – implicarea României în procesul de pace din zona Orientului Mijlociu şi lupta dusă împotriva terorismului.
Aceste declaraţii nasc întrebări fireşti, deoarece Israelul este – istoric vorbind – un stat terorist, ce duce o politică teroristă, xenofobă şi rasistă faţă de arabi, şi în special faţă de poporul palestinian.
Pe de altă parte, declaraţiile din 2008 ale preşedintelui Peres NEAGĂ problema palestiniană (prin declaraţia că „Israelul nu are probleme”), potrivit principiului că ceea ce nu se află în dezbatere, nu există, iar mai recent, prin declaraţia că palestinienii au două state, Cisiordania şi Gaza, unul dintre ele fiind terorist, se aruncă vinovăţia conflictului palestiniano-israelian exclusiv în cârca palestinienilor, „uitându-se” masacrele evreieşti împotriva poporului palestinian, teroarea, ghetoizarea şi blocada impuse Fâşiei Gaza.
În acelaşi stil caracteristic conaţionalilor săi, ambasadorul isralelului la Bucureşti, dl. David Oren, prin declaraţia sa referitoare la scrisoarea în cauză, printr-o clasică manevră evazivă de autovictimizare şi intoxicare a opiniei publice, a ignorat mesajul scrisorii societăţii civile româneşti.
Cu ocazia vizitei în România, şefului statului israelian „va lua parte la o ceremonie de comemorare a celor şase militari israelieni care şi-au pierdut viaţa la 26 iulie în Bucegi, urma prăbuşirii elicopterului CH-53 (Yasour)”.
După cum ştim, comemorările unor evenimente tragice au loc în apropierea locului unde s-a produs tragedia respectivă.
Nu ar fi exclus ca oficialii români să organizeze comemorarea tragediei militarilor israelieni în zona Aiudului, pentru a se comemora totodată şi pierderile părţii româneşti, ocazionate de tragedia terorii celor 50 de ani de comunism bolşevic, de implementarea căruia sunt în principal responsabili conaţionalii preşedintelui Peres, unii dintre ei încă în viaţă şi cetăţeni ai actualului stat Israel.
O eventuală comemorare DOAR a pierderilor de vieţi evreieşti de către preşedintele Peres, ar pune sub semnul întrebării bunele intenţii şi respectul părţii evreieşti faţă de suferinţa românească. Dacă memorialul anti-comunist nu va fi vizitat de către preşedintele Statului Israel, acest lucru va face încă o dată dovada aroganţei şi orgoliului iudaic, căci potrivit perceptelor rabinice din Tora, viaţa unui evreu este cu mult mai valoroasă decât viaţa unui „Goi” (neevreu), şi cu atât mai mult, a unui creştin.
Să nu uităm că Israelul este ţara în care încă se mai ard în public exemplare ale Noului Testament, aşa cum se proceda în Germania nazistă cu scrierile ce nu erau în concordanţă cu doctrina hitleristă.
Din această perspectivă, Israelul şi preşedintele său rămân în continuare expresia unui nazism de factură sionistă, ale cărui crime împotriva umanităţii trebuie condamnate cu putere, pentru ca acestea să înceteze şi să nu se mai repete.
Dezastrul umanitar din Fâşia Gaza, atacarea brutală şi nejustificată a Flotei Libertăţii sunt doar câteva din recentele momente ruşinoase ale poporului evreu.
Dacă Israelul doreşte pacea, atunci acesta trebuie să dovedească prin acţiunile sale acest lucru. Altfel, evreimea va avea soarta prevăzută profetic acum două mii de ani: Cel ce ridică sabia, de sabie va pieri !
În final, prezentăm secvenţa în care preşedintele Israelului declară că, „cumpără” România. O fi venit cu bani la el ? Remarcaţi de asemenea declaraţia din final, că evreii „ajung peste tot”. Oare o ajunge şi la memorialul anti-comunist de la Aiud ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)